Si pe mine ma deranjeaza multe traditii si obiceuri care tin de religia ortodoxa. Dupa "accident", pt ca asa a spus doctorita, am chemat un preot sa-mi citeasca si mi-a lasta un gust tare amar. Citea fara pic de suflet, un text care nu-mi spuneau nimic si nici el nu facea nimic ca sa-mi transmita ceva. I-am dat niste bani pe care nu i-a meritat si a plecat bolborosind ceva sec si politicos.
Cred ca doar daca ai har trebuie sa te faci preot, altfel esti un simplu functionar si atat.
In Italia am intrat in f m catedrale si, intr-o seara, in Como, am asistat la o slujba absolut superba. Era un pret care citea si le vorbea enoriasilor f frumos, cu un glas cald si prietenos si textul, din ce am inteles, mi-a placut si el. Apoi au inceput toti sa cante si totul acolo mi s-a parut inaltator. Am plecat pt ca grupul insista sa plecam, dar as mai fi stat cu drag. Nu stiu de ce, ma simt mult mai atrasa de catolicism, chiar simt ca cred, desi Dzeu este acelasi, indiferent de religie.
Luna trecuta, cand am mers la ginecoloaga, ii spuneam despre visul "premonitoriu sau nu, pe care l-am avut cu cateva zile inainte de "accident". Si am inceput sa vbim putin despre Dzeu, credinta si nu i-a placut deloc ce am spus. Mi-a zis ca nu trebuie sa-i judecam pe preoti, ca pe ei ii judeca Dzeu mai aspru decat pe noi. Ca nu putem ajunge noi direct la Dzeu, trebuie sa incheiem acest ciclu: noi - preotul - Dzeu. Mi-a vorbit f frumos si it made sense to me. Pana la urma, chiar e adevarat ce se spune: fa ce zice popa, nu ce face el. Au ei pacatele lor, dar poate ca trebuie doar sa ascultam ce zic, nu sa ne uitam la ce fac. E mai greu, in conditiile in care ne judecam unii pe altii destul de aspru...
Nu stiu cat de pacat ar fi, dar eu prefer catolicismul, este mult mai apropiat de oameni, desi catedralele sunt mari, spre deosebire de biserici, care sunt mici, creand impresia de o familie mai mare.