Serile noastreDe cand a inceput scoala cumva mi s-a schimbat toata arhitectura programului zilnic.La inceput au fost tensiunile mari datorate faptului ca il vedeam pe el ca sufera.
Acum pe masura ce tensiunea se diminueaza in fiecare zi a intervenit o programare interesanta.Parca fiecare zi e mai frumoasa.Desi de multe ori ma sufoc intre proiecte ce trebuie finalizate iar eu cam aman.Prioritatile s-au schimbat.
La final de saptamana astept cu nerabdare scrisoarea doamnei noastre care la final se semneaza "...Doamna".
Povestile au patruns in viata noastra.Asa ca in fiecare seara inainte de culcare citim si dupa povestim.Pentru mine e o revenire la copilaria mea.Mi-ar placea sa nu se mai termine niciodata serile acestea cu povesti.Am mai incercat sa fentez de doua ori,pentru ca eram obosita,povestea.Dar nu am primit scutire.
Si ce bine ca nu am primit scutire!
Cam asa e...tot mai frumos.
Daca ar fi ca Ariana de la 39 de ani sa ii transmita ceva Arianei de la 25 e ca e asa de fain acum....Fericirea se defineste prin povesti.Curiozitatea lui Bogdan sa il vada pe Aladin care sare de pe un acoperis pe altul.
E frumos acum!
Atat de frumos incat imi doresc sa nu se mai sfarseasca.Atat de frumos de mi se face teama sa nu fie scurta calatoria asta in viata asta frumoasa!!