Cu si despre bebelusi

[Bleky]

Moto, eu stiu ca perioada de doliu si de acceptare a unui copil atāt se mic este foarte diferită de cea a unui adult, voi mai reveni, as avea multe de spus... Eu am avut o situație asemănătoare cu Alice, dupa ce l-am pierdut pe tata, īși dorea sa stea mereu in lift, ca poate liftul urca pana sus la cer si asa il poate vedea pe "papi Gigi" printre stele... Cand i-am explicat ca nu urca liftul atāt de sus m-a rugat sa il construim noi doua si poate asa il va auzi pe papi spunāndu-i te iubesc Alice....  A fost foarte greu pentru mine sa ii explic pentru ca si pentru mine a fost greu sa accept ca nu mai este, la mine perioada de negare a fost foarte lunga, copilul a simțit asta si nu contenea cu īntrebările... I-am răspuns mereu clar, fara a o minti, dar simplist ca pentru vārsta ei; pentru ea el rămāne un reper, bunicul, singurul...are nevoie de asta.

[moto_m]

Nu stiu ce sa mai spun, sper sa fie o faza trecatoare cu dormitul in alte locuri decat patul. In rest despre situatia cu care ne confruntam......nu se va rezolva niciodata, nu va mai fi bine deloc, nu va mai fi la inainte, eu nu voi mai fi acesai om....dar eu, ca eu, mai rau e de Stefan. Oricat m-as stradui nu pot campensa lipsa lui tati asta e clar.

[Frisky]

Copiii cresc si uita sau pastreaza doar franturi din ce-au trait in primi ani de viata, moto_m. Vei fi si tata si mama pentru o vreme si el va creste puternic. Nu ezita totusi sa apelezi la un psiholog ca sa te ajuti pe tine si sa poti sa-ti conduci puiul pe drumul cel bun.

[moto_m]

M-am tot gandit si pentru linistea mea voi vb cu medicul de familie sa-mi recomande un psiholog de copii (daca spun bine). Eu una nu am mai auzit asa ceva, aa...da...o toana, ceva trecator dar ceva ce tinde sa devina obisnuinta, nu. Ma gandeam ca poate ati mai auzit de asemenea comportament cat de cat asemanator, sa pot compara, sa-mi dau seama atat cat pot daca e ceva vreo anomalie sau doar o toana de copil de 3 ani.

[Lilisor]

Moto, eu nu am copii ai mei, deci nu stiu sa-ti zic ce sa faci si cum sa procedezi, pana la urma ai sa te descurci cumva, ca te simt o mama dedicata puiului si de dragoste nu cred ca o sa duca lipsa vreodata .
Eu stiu cand eram mica, mai dormeam sub un pat din dormitor (nu patul obisnuit, aveam un fel de pat de rezerva care putea fi bagat in dulap, dar de obicei ramanea deschis si se crea un spatiu mic sub el intre dulapuri) si sincer nu stiu de ce mai dormeam acolo. Acum ma gandesc ca poate de frica, dar nu mai tin minte . Stiu doar ca din cand in cand ma mai covrigeam acolo si adormeam. Eu zic ca daca se uita sus si ii arata buba lui tati, cred ca stie el cumva ca tati e sus si nu mai e cu voi, dar se poate sa fie si in dorul lui.

[kalua]

moto, eu am dat o cautare pe google la nemti, se pare ca exista multi copii care prefera sa doarma in dulap Chiar o mama zicea ca copilul ei nu dormea in pat mai mult de 2 ore la bucata, dar de cand si-a mutat culcusul in dulap, doarme toata noaptea fara intreruperi.
Ma gandesc ca un dulap, un carton foarte mare, da impresia de ocrotire, se simt acolo in siguranta.
(Pe de alta parte am citit de altii carora le e frica de monstrii din dulap. Sau altii care se scoala noaptea si fac pipi in dulap . Sau altii care se scoala noaptea si scot absolut totul din dulap si apoi se culca inapoi).
Ma gandesc ca dormitul in dulap e ceva de care nu trebuie sa-ti faci griji mari.

[moto_m]

Multumesc, Ka!  Faza cu pipi in dulap  super tare. Daca mi se intampla mie sigur nu ma amuzam.
M-am mai linistit citind postarile voastre.

[Ariana]

Moto 
Nici eu nu cred ca e o problema atat de grava.Probabil acolo se simte el ca intr-un cocon si fiindu-i dor de tati a gasit cuibul intre hainele lui.
Bogdan are paturica lui si trei perne amarate pe care le-am cumparat eu cand eram graviduta si mi le puneam in jur  pentru a-mi proteja burtica.A dezvoltat pasiunea pentru perne si paturica relativ tarziu asa ca m-am ingrijorat si eu putin.Ma gandeam ca poate ii lipseste ceva.Mai avem si suzeta la care inca nu a renuntat si am decis sa ii las libertatea de a renunta la ea cand e el pregatit.
Acum daca ma uit la mine si eu am un obicei inainte de a adormi tot legat de perna.Si vorba aia sunt ditamai adultul! Plus ca locul in care ma simt ferita de orice e camera mea de copil...
Probabil asa ne cautam unii din noi refugiul in ceva...Nu stiu,imi dau si eu cu parerea.Si la cat de bigat e universul interior al copiilor...

Apropos de facut pipi in dulap.Copilul unei cunostinte a facut pipi pe pereti la gradi.Cred ca la asa o faza m-as ingrijora putin.