Moto, eu stiu ca perioada de doliu si de acceptare a unui copil atāt se mic este foarte diferită de cea a unui adult, voi mai reveni, as avea multe de spus... Eu am avut o situație asemănătoare cu Alice, dupa ce l-am pierdut pe tata, īși dorea sa stea mereu in lift, ca poate liftul urca pana sus la cer si asa il poate vedea pe "papi Gigi" printre stele... Cand i-am explicat ca nu urca liftul atāt de sus m-a rugat sa il construim noi doua si poate asa il va auzi pe papi spunāndu-i te iubesc Alice.... A fost foarte greu pentru mine sa ii explic pentru ca si pentru mine a fost greu sa accept ca nu mai este, la mine perioada de negare a fost foarte lunga, copilul a simțit asta si nu contenea cu īntrebările... I-am răspuns mereu clar, fara a o minti, dar simplist ca pentru vārsta ei; pentru ea el rămāne un reper, bunicul, singurul...are nevoie de asta.